Scurt istoric al indiguirilor in Romania
Practicarea ocazionala a agriculturii pe terenurile mai inalte din luncile Dunarii dupa retragerea apelor de revarsare, aducea dovezi despe fertilitatea buna a acestor terenuri.
Succesele obtinute in valorificarea terenurilor de lunca in tari din vestul Europei, din Italia pe lunca Paului si din Olanda pe cursul inferior al Rinului au constituit imbolduri pentru indiguirile din Lunca Dunarii.
Prima lucrare de indiguire s-a realizat in Delta Dunarii pe o suprafata de 467 ha, la Mahmudia in anul 1895, cu sprijinul unor specialisti straini dar datorita insuficientei studiilor lucrarea nu a dat rezultatele scontate.
S-a realizat apoi o suita de indiguiri in Lunca Dunarii care au dat satisfactie: in 1904 la Chirnogi (415 ha), in perioada 1905-1909 la Manastirea ( 334 ha), la Giurgeni (3150 ha) si la ferma Spantov (1503 ha).
In anul 1910 apare „Legea pentru punerea in valoare a pamanturilor din zona inundabila a Dunarii”, an in care in cadrul Ministerului Agriculturii si Domeniilor (MAD) se infiinteaza Serviciul de Imbunatatiri Funciare sub conducerea renumitului constructor Anghel Saligny. Acesta sustine conceptia inginereasca ce preconizeaza indiguirea in mare parte a Luncii Dunarii prin diguri insubmersibile.
Mai multe detalii, descarca intreg documentul: Incintele indiguite la Dunare - probleme actuale si de perspectiva.pdf